Î
n volumul „Drumul spre lumină”, Nina Breazu ne îndemnă să trăim într-o lume a superlativelor sufletești. Încrezătoare în capacitatea fiecărui individ de a-și găsi și urma scopul în viață, scriitoarea pledează pentru un mod de gândire echilibrat, fundamentat pe morala creștină dar ancorat în realitatea concretă, ce nu poate fi ignorată, însă, poate fi privită dintr-un unghi de vedere diferit. Schimbarea perspectivei, recunoaște autoarea, nu poate fi făcută peste noapte și necesită un efort consecvent și o viață disciplinată. Eliberarea din plasa prejudecăților, evadarea din chingile unei gândiri restânse și răutăcioase este posibilă și poate deveni apanajul oricărui individ care recunoaște că adevărul este altundeva decât în realitatea imediată, construită pe false valori și șubrede principii.
La fel stau lucrurile și cu persoanele care se află în căutarea sensului vieții și al fericirii. Nu există om care să nu-și fi pus, măcar o dată în viață, problema căutarii sensului existenței și al drumului care duce spre fericire. Punându-ne această întrebare pornim, de cele mai multe ori, de la o premisă greșită și încercăm, cu încrâncenare, să căutăm fericirea în afara noastră fiind convinși că atingerea fericirii depinde de forțe exterioare nouă. Deținerea fericirii nu este, însă, o chestiune întâmplătoare, nu poate fi rodul destinului și nu depinde, în niciun caz, de persoanele dragi nouă care, pasămite, ar avea obligația de a ne întoarcă favorurile sau ar avea sarcina de a ne face fericiți.
Învață să fii fericit, așa cum ești, învață să lupți pentru fericirea ta cu ceea ce deții în interiorul tău – ne sugerează doamna Nina Breazu în capitolul intitulat „Fericirea e în noi”. Să nu căutăm, ne avertizează autoarea, culoarea fericirii supreme, fiindcă acest sentiment are mii de fațete și se manifestă sub diferite forme pentru fiecare din noi.
„Viața este armonie și culoare, uneori reușim să o pictăm în culorile care ne definesc, căci noi ținem pensula cu propriile noastre mâini”. (Nina Breazu) Căutați fericirea în interiorul vostru și definiți-o așa cum vă îndeamnă inima. După cum nu există doi oameni identici, nu veți găsi forme similare de fericire. Ca și oamenii, este unică. Asemenea lor, este versatilă și nu o putem cunoaște, cu adevărat, decât după ce am simțit gustul suferinței, decât după ce ne-am îngropat în lacrimi și am căzut, trezindu-ne, apoi, mai proaspeți, mai puternici, împăcați cu propria soartă, armonioși și deschiși.
„Drumul spre lumină” este, după cum bine sugerează titlul, o carte a deschiderilor sufletești, care ne luminează pașii spre esența divină din noi. „Nihil sine Deo” spune printre rânduri în paginile acestei cărți, Nina Breazu, atunci când preia acest principiu existențial folosit ca motto de Familia Regală din România.
„Învățați să fiți așa cum Dumnezeu ne-a creat, după chipul și asemănarea lui. Încurajează-te și nu te lăsa descurajat, niciodată. Cineva de acolo de Sus te va veghea întotdeauna, tu alege calea dreaptă și corectă. Mergi pe calea magilor și nu vei fi dezamăgit de ceea ce vei vedea la sfârșit” – scrie cu convingere autoarea. Apoi continuă : „Fiți ca macul plini de speranță și de dorința, că orice ar fi, veți ajunge la liman atâta timp când aveți credință și voință. Atâta timp cât în noi există Dumnezeu, vom reuși, crezând în El și El va crede în noi. «De poți, CREDE, toate sunt cu putință celui ce crede. (Marcu 9:23)»
Scriind astfel, doamna Breazu nu face altceva decât să împărtășească cu cititorii, detalii semnificative din experiența sa de viață. Scriitoarea a învățat că nimic nu se realizează fără un anume scop. Pentru atingerea lui este important să fim atenți la talanții cu care am fost dăruiți, încercând să nu îi irosim, ci să îi folosim cu cea mai adâncă înțelepciune, înmulțindu-i și apreciindu-i la adevărata lor valoare.
Iată un punct de vedere extrem de valoros care se desprinde din lectura cărții. De asemenea, pe parcursul derulării capitolelor, zămislitoarea acestor pagini tipărite mărturisește că a încredințat tiparului cartea din dorința de a-i inspira pe oameni, ajutându-i să-și descopere forța interioară și să-și deschidă sufletul pentru a primi Adevărul.
Cititorii care vor interacționa cu gândurile ei vor simți nu dor nestins de a gusta schimbarea și vor începe prin a se vindeca de ideile preconcepute care le-au ghidat viața. Luând ca busolă bătăile inimii, încrezători în puterea ei de a iubi și de a se dedica, unii cititori vor observa că o parte din aforismele și cugetările prezente în carte au fost deja scrise în inima lor, dar nu au avut puterea să se manifeste.
Exact aceasta este misiunea volumului de literatură motivațională „Drumul spre lumină”. Vorbim o creație literară ce îndeamnă la curaj, la evoluție interioară și la fericire. Este o carte a viselor împlinite prin trudă și răbdare, prin încredere și credință. Într-adevăr, Nina Breazu și-a îndeplinit visul de a oferi publicului o nouă carte a bucuriei și a reververațiilor spirituale. Crezând în puterea cuvintelor de a vindeca și de a dărâma ziduri, scriitoarea și-a pus sufletul în palme și a reușit să demonstreze, că asemenea experiențelor sale de viață, orice om are puterea de a-și depăși limitele după cum orice om ar trebuie să simtă chemarea plecării într-o călătorie interioară, dificilă dar extrem de frumoasă, plină de provocări și greutăți, dar generatoare de liniștitoare satisfacții. Este vorba, aici, de bucuria pe care le simte călătorul care a urcat muntele și și-a așezat palmele aproape de cer, aproape de inima universului.
„O carte este ca un vis pe care îl împrumuţi de la un prieten” scria Dave Kellet. „Drumul spre lumină” este un cadou literar de dăruit celor dragi și de răsfoit, atunci când cauți un refren care să-și mângâie sufletul, atunci când aștepți un bătrân înțelept care să-ți ofere gratuit povețe sau atunci când crezi (parafrazând-o pe autoare) că „anumite cărți ne sunt trimise cu scopul de a ne ridica, de a crede cu adevărat în noi!”
LILIANA MOLDOVAN
președinte Liga Scriitorilor din România – Filiala Mureș
