Urcare în metafizic citind pe Eminescu
Era vremea viermilor de mătase şi frunze
dispăreau în implozii pe crengile zilei,
o luasem pe sub scoarţa pământului după muze
trăind din ce pusese natura în cutia milei.
***
Din când în când îmi toceam coatele urcând
în rădăcini şi mai departe în crengi,
eram un miriapod viermuind în gând
şi-n frunzele unei păduri întregi.
***
Uneori mă strecuram în păsări şi-n zbor,
eram fluture vânat de cîntec şi culoare,
câte odată mă cuprindea vâscoza unui dor
şi mă urcam prin rădăcini spre soare.
***
Oceanul de aer şi lumină m-a cuprins
precum apa unde peştii presimt furtuna,
când eu de scoarţa Terrei învins
mă simt fluture sau om , îmi e tot una…
Vibraţia iubirii de neam
Lui Eminescu
Şi tu cultivi iubiri de neam şi ţară,
au făcut-o moşii din mi de motive;
în marea sete a lor de primăvară
tânjind după Cuvinte definitive.
***
N-am avut șansa odată să te-ascult
Când sunetul vibra în poezia ta,
Istoria se-ntrupa în lumina din cult,
Iar fiecare cuvânt devenea o stea.
***
Aduci de dincolo de ceaţă străbunii,
Şi versul ne urcă-n clipe însorite
De parcă ies părinţii sub razele lunii
Să te asculte de sub crucile-nverzite.
***
Din poezia ta parcă ies izvoare
Ce susură cuvinte de înţeles,
Eu te citesc şi parcă o cărare
Se deschide spre cuvântul ales.
***
Dar câte voi avea pe-un rest de soare,
La poezia ta m-aş prinde rob total
Şi nicio bucurie n-aş avea mai mare
Când te citesc în linişte pe mal.
***
Văd la tine cum vibrează iubirea-
Virtute întrupată din lut şi soare.
De-ar fi s-aleg din noi dumnezeirea
Aş alege Poezia ta citită cu ardoare.
La un veac după Eminescu
După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui
Cuvântul în tine a căpătat mişcare
A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui
Spre a înţelege noua-ntruchipare.
***
In această zi ai împărţit bucăţi din tine,
Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire,
Ajutorul pătrunderii în măduva timpului ce vine,
A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.
***
O mie de ani într-o singură zi
Proclamă un ceas fără eroare,
In duminica de suflet te-aştept să vii
Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.
***
Prilej universal de a ne cunoaşte,
De a întoarce cuvântul înapoi,
În mielul de la Ipotești ce tăcerea o paşte,
Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.
Lângă statuia lui Eminescu jurnalistul
Tu vii din locul de mai sus
Eu sunt născut sub deal cu vii
Ne-am întâlnit sub crucea lui Isus;
Răgaz de-o viaţă, răgaz de poezii.
***
Mereu uniţi pe frontul vieţii-
Lupte mari pentru victorii mici…
Tânjesc la dezbaterile pieţii
Cu idei-cărări de licurici.
***
Războiul acesta de un veac
Se vede c-a ţinut o viaţă;
Doresc la statuia ta să tac
Într-o luptă de idei în piaţă.
Al.Florin ŢENE
