Am primit de peste ocean, din Canada comunităților românești, de la cunoscuta poetă și promotor cultural Mihaela CD, două cărți de aforisme și cuvinte de înțelepciune, intitulate Născupentru a fi(Alt)cineva (Born to beSomeone (else) și UNEORI ELEFANŢII ZBOARĂ (SOMETIMES ELEPHANTS AREFLYING ), cărți ce cuprind reflecţii, versuri şi enunţuri motivaţionale reflections, lyrics, and motivational statements, apărute la cunoscuta editură Globart Universum din Montreal.
Cărțile, bilingve, română-engleză, se deschid cu câte un motto-u reprezentativ pentru intențiile autoarei având câte o prefață semnate de Victor Manole, membru al Ligii Scriitorilor și Johnny Ciatloş-Deak, senior editor Globart Universum Publishing House Montrealmembru și membru al Uniunii Jurnaliştilor Independenţi din România.
Aforismul evidențiat ca motto-u “Întreabă-te pentru ce ai venit pe lume şi caută‑ţi menirea! Secretul se află în tine în tine şi îl vei afla când vei fi pregătit!”
scris de Mihaela CD, ce deschide prima carte, este un răspuns subliminal al unui mesaj care este un semnal conceput să fie transmis sub limitele normale ale percepției. Acesta se află dincolo de nivelul conștient, dar excită foarte bine simțurile. Sugestia subliminală din acest moto-u acționează la fel ca și sugestiile hipnotice. De fiecare dată când ne confruntăm cu o alegere, putem decide în mod conștient ce decizie să luăm, în funcție de voința și de dorințele noastre; totuși, spiritul nostru inconștient nu are aceeași capacitate de analiză a informației și el acționează în funcție de datele pe care le-a primit ca și cum ele ar fi adevărate.
Cartea cuprinde următoarele capitole care sunt un evantai de titluri tematice: Cuvantul editorului, Cuvant inainte: Urcand trepte de lumină, Prefaţă, Punct de reper pentru un zbor interior, Exişti, De ce?,Cine eşti?, Ce vrei? , Timpul , Dorinţa de a te schimba, Nimeni, Fericirea, Lupta,. Răbdarea, Inţelepciunea,. Credinţa,. Puterea iubirii, Miracole,. Schimbă-te!, Altcineva, Eşti cineva, Postfaţă, Postface, Impresii , Recenzie,Subject Index / Index pe subiecte.
Se cunoaște faptul că aforismele și apoftegmele sunt maxime, sentințe formulate de obicei de o personalitate celebră, precum Mihaela CD, și ele vin din antichitate.Aceste categorii, puțin neglijate de literatura română, sunt adevărate bijuterii ale înțelepciunii umane.Ele exprimă un adevăr și o sentință, fiind practic, “sămânța” din care a rodit filozofia.Interesant este că autoarea intercalează, uneori, aforismele cu poezii autentice pe aceași temă ce o încorsetează în aforismul respectiv: „ Cel mai frumos dar pe care ți l-a făcut Dumnezeu este viața!„
După cum sugerează și titlul, volumul de față urmează dictonul latin „Cogito, ergo sum!”, însumând o concepție despre viață, trăire, iubire, deloc străine autoarei.Ca exponentă al acestei lumi oscilând între bine și rău, ea își adună gândurile, sentimentele, situându-le uneori între „to be or not to be”.Preocupată de condiția omului și de multitudinea de sentimente ce o încearcă de-a lungul vieții, Mihaela CD caută fațetele omului pentru a-i da o singură formă, aceea a iubirii.Ea cercetează natura umană, încercând să o îndrume către drumul destinat să-l facă pe om fericit. Și cum poți fi fericit? Doar iubind, desigur. Acest sentiment îl cântă poeta și în frumoasele sale versuri.Autoarea îndeamnă către introspecție, către acel„Nosce te ipsum!” care ar putea face oamenii să cunoască lumea intrinsecă de care mulți sunt văduviți.În lumea strâmbă și meschină omul tinde către măști, către roluri care îi convin, încercând să pară ceea ce nu sunt. Omul dorește să pară, nu să fie, mai bun, mai fericit, mai frumos în ochii celorlalți și uită de el însuși,Trăim într-o lume superficială, așa a fost tot timpul, suntem ființe superficiale, nu este ceva rău, rău este că noi considerăm a fi doar atât și înțelegem că realitatea aceasta superficială este singura neglijând realitatea noastră interioară.Așa cum o spune plastic poeta Mihaela CD în poezia”
“ÎNTREBĂRI
De ce aici? De ce acum?
Cum ai gândit Tu, Doamne?
De ce aşa pe acest drum
Cum m-ai adus în toamne?
Căci rolul nostru pe Pământ
Ne este dat c-un scop precis
Nu dăinuim degeaba-n vânt
Şi cercetăm al vieţii telescop
Avem de dăruit cuiva-ntr-un fel
Că Dumnezeu le-a rânduit pe toate
Avem un ţel ce nu îl ştim defel
Şi-l căutăm atâta cât se poate!”
În volumul al doilea primit, de care făceam vorbire la începutul acestor rânduri, Mihaela CD ne pune la încercare imaginația, dând titlul cărții “Uneori elefanții zboară. “ Cartea se deschide cu un interesant motto-u: “Lucrurile cele mai imposibile sunt posibile!Diferența este data de atitudinea ta! “La fel ca și prima, volumul este bilingv, român-englez, având 17 capitole: Cuvânt de încheiere, cuvântul autorului, Index pe subiecte și Proveniența fotografiilor.
Reflecțiile din această carte, denumite așa de editor, sunt surse de energie și inspirație, optimism ce ne îndeamnă la visare și hiperbolizarea trăirilor.Și cum spune în “Cuvânt înainte “ scriitorul Victor Manole textele au valenţe reflexiv-meditative.
Îndemnul autoarei este să fie între oameni iubire, acest sentiment singular, specific numai omului: „În viaţă totul porneşte de la iubire! Iubeşte tot ce-i în jurul tău ca să fii fericit!“
Drumul, prin insistență, se deschide în viață dacă persiști prin muncă și talent, asta ne îndeamnă autoarea în aforismul următor:” Crede în visul tau si
oricât _i-ar fi de greu, nu renun_a niciodata!Succesul este medalia perseveren_ei! “ În principi despre viață, descoperim picuri de înțelepciune și sfaturi practice:”Banii trebuie sa reprezinte în via.a doar un mijloc de care tefolosesti pentru a te îmbraca, mânca, calatori etc. si nu un scopîn sine. Când banii ajung un scop în sine devii sclavul lor. “
Iată, descoperim în această carte, și paradoxuri: “Pentru o munca de calitate e nevoie de timp, iar pentru o munca de proasta calitate e nevoie de si mai mult timp. “
Citind cartea poetei Mihaela CR, mi-am adus aminte de un text al lui Arthur Schopenhauer, filosof german, se situează în problema teoriei cunoaşterii pe poziţia idealismului, în care spunea” Atunci când citim, o altă persoană gândeşte pentru noi: noi nu facem decât să-i repetăm procesul mental. Cand învaţă să scrie, ucenicul trece cu a sa pană peste ce a subliniat învăţătorul: aşadar, când citim, cea mai mare parte a lucrării gândirii este deja făcută pentru noi. Din această cauză, simţim o uşurare atunci când citim o carte, după ce am fost ocupaţi cu gândurile noastre. În citit, de fapt, mintea noastră este locul de joacă al gândurilor altcuiva. Aşa se face că cineva care îşi petrece întreaga zi citind, şi prin relaxare îşi devotează timpul liber într-un fel negânditor, îşi pierde repetat capacitatea de a gândi, la fel cum omul care mereu călăreşte uită să meargă pe jos. „
Citind cele două cărți ale poetei din Canada consider că aforismul este un adevăr îmbrăcat memorabil. O strălucire care îţi atinge sufletul şi în care te regăseşti. Dar, mai important, o strălucire care îşi pune amprenta asupra raţiunii tale fiindcă din adâncimile ei izvorăşte multă înţelepciune. Am descoperit în filele acestei antologii că profunzimea şi cultura s-au îmbrăcat memorabil, filosofia şi analiza au fost şlefuite profund şi au dat naştere unor expresii pline de înţelepciune. Citind această antologie inedită a fost ca şi când m-am aşezat lângă bunicul meu, un om cu multă înţelepciune, şi am ascultat cu emoţie şi interes sfaturile sale. Cine n-are bătrâni să-şi cumpere, e o zicală celebră din popor. Aş mai adăuga: iar cine descoperă aforişti, se descoperă pe sine. Am remarcat cu bucurie că sunt mulţi iubitori ai aceştui gen şi asta pentru că e un gen care oferă, care îţi mângâie sufletul, care te povăţuieşte. Aforismul este o hrană spirituală de mare preţ.
Simt o existență creatoare în opera Mihaelei CD. Toată filosofia ei este un sprijin teoretic pe care-l dă acestui fel de existență –cărțile acestea sunt construcți de metafizică. Din duhul eresului însă, existența creatoare tinde să se manifeste și în alte direcții, depășind cadrele teoretice și oarecum în răspăr față de rigorile lor.Teoriilor acesteia metafizice nu le atribui unui caracter decît acela de încercări, perspective, anticipații, viziuni mitice, în nici un caz dogme. Dealtfel, cum spunea Lucian Blaga „gînditorii care nu păstrează distanța chiar și față de propriile idei” îi „fac impresia unor capete stăpînite mai curînd de idei fixe decît a unor capete cu idei”. Prin aforistică, Mihaela CD se descătușează din rigiditatea sistematică a poeziilor sale renunță la resemnarea teoretică și comite o adevărată insurgență existențială.
Pot să spun, ca Blaga, că aforismele doamnei Mihaela CD sunt “sarea gândirii magice.”
Al.Florin Țene
