În cartea „Troița din cuvinte”, scriitoarea Aurelia Rînjea face un dar de suflet cititorilor din cartierul și orașul său natal, Slănic Prahova, cu prilejul Sfințirii Troiței din piatră, ridicată în localitate.
„Spiritualitatea este poezia ființei, ritmul vieții care se desfășoară în fiecare persoană, în fiecare relație, în fiecare comunitate”. (Paul Ferrini)
iar
„Dumnezeu este poetul perfect”. (Robert Browning)
Darul de suflet pe care îl face scriitoarea Aurelia Rînjea reprezintă un gest de mare generozitate, dar și de supremă recunoștință, un semn de mulțumire închinat lui Dumnezeu, oamenilor, preotului și nu în ultimul rând întregului neam românesc de pe acele meleaguri: „Privind Troița, cu iubire și smerenie spun: Doamne, ia sub Acoperământul Tău cel Sfânt acest neam trăitor al acestor meleaguri, parte a Grădinii Maicii Sfinte!”
Pentru că este vorba despre o personalitate marcantă a literaturii române contemporane, dați-mi voie să încep prin a face o scurtă prezentare a scriitoarei Aurelia Rînjea. Este profesor, scriitor, cronicar, poet și nu în ultimul rând redactor și critic literar. Scrierile sale au îmbogățit literatura română contemporană de mai bine de două decenii, încă din 2001 de la prima carte publicată.
În portofoliul domniei sale sunt așezate la loc de cinste, nu mai puțin de 57 de cărți de autor, cărți care îi poartă semnătura, scrise în limba română și franceză. Este co-autor în peste 50 de antologii literare și colaborează cu peste 30 de reviste literare din țară și străinătate. A participat la nenumărate evenimente literare, tabere, campionate, festivaluri și concursuri. Pentru bogata sa activitate literară i-au fost decernate nenumărate medalii, trofee, diplome și distincții. A scris peste 70 de cronici literare și a prefațat peste 40 de cărți ale unor autori români. Scrie număr de număr în revistele Luceafărul din Vale din Petroșani și Poezii pentru sufletul meu din Montreal, fiind colaborator permanent. Este membru al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română și membru al World Poets Association România.
Prin natura sa, omul este într-o permanentă căutare a fericirii, a sinelui interior, fiind nesigur, nehotărât și nemulțumit, dorind mereu să cucerească și să escaladeze noi metereze. Nu este și cazul poetei Aurelia Rînjea, care s-a născut fericită, pentru că s-a născut cu poezia în suflet, este omul care își găsește fericirea în gesturile mici, dar pe care le prețuiește infinit și care știe să dăruiască iubire semenilor săi. Fericirea sclipitoare, luminoasă, care reiese din însăși creația versurilor poetei, este o fericire organică, născută și nu făcută.
Poeta vede schimbul sacru al iubirii de oameni ca pe un „perpetuum mobile nesecat de iubiri” pe care „atunci când dăruim iubirea / Și o dăm mai departe / Creatorul ne dă alta / La dimensiuni mai mari” (Evrika).
Ȋntr-un stil ceremonios, aproape religios, poeta slăvește, înalță și beatifică poezia. O iubire intrinsecă, țesută în fibra sa poetică, care pune o amprentă unică și originală pe fiecare carte pe care o scrie.
Versul distinsei doamne Aurelia Rînjea dorește să atingă prin sensibilitate cititorul, făcându-l mai bun. Poeta își asumă această responsabilitate de a sensibiliza lumea, de a umaniza cu orice preț urâtul și de a transforma răul în bine.
Această capacitate de a dărui celorlalți își are izvorul într-un suflet generos și o bunătate înnăscută. Harul pe care l-a primit de la Dumnezeu, îl dezvoltă, îl înmulțește și îl dă mai departe spre folosul lumii.
Dinamica poeziilor domniei sale are ca parte integrantă tocmai aceste procese de primire-asumare-dăruire, care au un rol esențial atât pentru sufletul scriitoarei, cât și pentru sufletul cititorului beneficiar.
Poezia Aureliei Rînjea pe alocuri se apropie de filozofie despicând firul până la bobul cunoașterii, al luminării, al devenirii: „Sensul devenirii / Când azi devine mâine / Și mâine devine târziu / Haina sufletului / Devine alta / O purtăm ca un stindard / Al nemuririi / În timpul ca o extensie / A vieții și a înțelegerii ei” (Botezul).
Poeziile autoarei Aurelia Rînjea sunt încărcate de esențe tari, adunate cu grijă în sticluțe mici, din care lasă să se prelingă ușor stropi divini, care să atingă inima cititorului. Astfel versurile sale poartă podoaba elementelor de tip paradisiac, cosmic și biblic.
Găsim în poeziile Aureliei Rînjea imaginile paradisiace ale naturii despre care atât de mult îi place să scrie: „cireș sălbatic”, „prunii înfloriți”, „curcubeie”, „fluturi”, „grădina cu meri”, „porumbel”, „lan de grâu”, „șoapte pe valuri” etc.
De asemenea găsim elementele cosmicității: „Vânt stelar”, „traseu către soare”, „arborele cosmic”, „adieri fosforescente”, „universul formelor”, „univers”, „rădăcini în cer”, „dincolo de infinit”, „globul”, „orbita” etc.
O savoare deosebită o dau elementele biblice cu valoare de simbol: „Jertfă”, „cruce”, „răstignire”, „aripi”, „îngeri”, „lumina”, „stau în genunchi”, „icoane”, „cer”, „altare”, „biserica”, „pogorârea harului”.
Poezia reprezintă o continuare a vieții pământene a poetului prin cuvânt, reprezintă trecerea și trăirea în nemurire prin cuvânt. Acest aspect este subliniat de poetă în versurile: „Poezia – o secundă / Între două bătăi de aripă / De înger de aer / Un duh care se desprinde / De corp / Te ia cu el respirând / Clipa unică de infinit / Rămâne cu tine / Când timpul nu-ți ajunge / Cu aer celest” (La loc de taină).
Fizicianul Aurelia Rînjea levitează prin lumi noi, cercetează, caută soluții și apoi creează o contopire completă cu poetul Aurelia Rînjea, fuzionând în gândire și idei într-o compatibilitate perfectă: „În altă dimensiune / Fiecare mișcare a gândului / E o respirație / Lumina configurează / Drumuri / În sufletul oamenilor / Un cântec strălucitor / Îți conferă pacea / Care pogoară / Peste nerostirile / Care se citesc în gând” (Zbor alb).
Cuvintele poetei se așază cuminți și firesc într-o construcție unică, crescândă, unul după altul, înălțându-se demn spre înaltul cerului, într-o TROIŢĂ DIN CUVINTE, având ca unic scop definit iluminarea. Atât de frumos și de simplu ne explică poeta ce înseamnă de fapt „Iluminare”: „Iluminarea este când / Genunchii ating Pământul / Și inima atinge cerul” (Iluminare).
Visul vizionar este un element pe care poeta îl alege pentru transpunere în alte planuri, pentru călătoria în timp, spațiu, între cer și pământ, dar și pentru a-și descrie viziunile: „În vis mă văd / Cum într-o altă viață / Scriam în Sălașul Cerului / Și cartea și eu / Aveam aripi de înger / Sau poate un înger / Ne purta pe aripile lui / Perindam printr-o / Mare bibliotecă / Cu multe universuri / Și ființe iubitoare de cuvânt” (Stelar).
Prin versuri pline de însemnătate, poeta Aurelia Rînjea ne invită la salvarea umanității prin iubire și bunătate, parcă urmându-l pe Ioan Slavici, care spunea că: „Una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om bun”. – Ioan Slavici.
Dar poate că unii dintre cititori se întreabă ce este bunătatea? Definiția ei așa cum ne-o dă Alexandru Vlahuță: „Ce este bunătatea? O frumusețe pe care o percepi direct cu sufletul.’’ – Alexandru Vlahuță
Prin urmare, bunătatea este apanajul sufletului frumos și nu poate fi oferită decât de oameni cu suflet frumos, precum al scriitoarei Aurelia Rînjea, care din bogăția sufletului său, construiește și dăruiește o TROIŢĂ DIN CUVINTE pentru oamenii pe care ii iubește atât de mult.
Darul său de suflet va rămâne peste timp să lumineze precum un far nestins generațiile ce ne vor succede.
Johnny Ciatloș- Deak
Membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România
Senior editor Globart Universum Publishing House Canada
