Lucrarea domnului Protopop Vasile Gafton este o carte eveniment care a prefigurat în mod fericit comemorarea a 200 de ani de la moartea lui Gheorghe Lazăr. În arierplanul vieţii tumultuoase româneşti la poalele Munţilor Făgăraş suntem contemporani cu un truditor al culturii naţionale, un îndrumător al vieţii duhovniceşti avrigene, dar în egală măsură şi un om al cetăţii care se implică în activităţile ce conferă substanţă spirituală comunităţii locale. Este vorba despre domnul Protopop al localităţii Avrig, doctor în teologie, Vasile Gafton ce ilustează în modul cel mai pregnant condiţia preotului şi a creatorului de valori culturale în societate.
Aceste precizări sunt enunţuri argumentative, iar cel care deschide filele cărţilor sale are prilejul să constate cele afirmate în această sumară expunere. Ultima carte, Gheorghe Lazăr, (repovestit), Editura Andreiana, Sibiu 2023 este o prezentare inedită a personalităţii lui Gheorghe Lazăr pentru că descrierea se bazează, în absenţa informaţiilor certe pe povestire. Astfel pledoaria Domniei Sale în favoarea acestui gen de reconstituire istorică se materialezează printr-un citat elocvent care faciliteză înţelegerea demersului ştiinţific al autorului. ,,Povestea nu trebuie ignorată, deoarece are acces la la adevăr, fie şi tangenţial, dacă nu îl poate reconstitui în întregime”[1].
În aceeaşi notă de sărbătoare spirituală, precizăm că volumul se bucură de o prezentare competentă a domnului lector universitar doctor, Emanuel Tăvală, care realizează o introspecţie bine articulată şi complexă a lui Gheorghe Lazăr şi evidenţiază meritele incontestabile ale autorului. „Din aceste scurte rânduri şi din toată istoria şi povestirile din jurul personalităţii lui Gheorghe Lazăr reiese dinamismul acestui ardelean, pe care toate nedreptăţile nu l-au îngenuncheat, el devenind un model pentru noi toţi şi acum, la 200 de ani de la moarte”[2].
Cartea suscită multe aspecte pe care noi astăzi din comoditate evităm să reflectăm asupra lor. Autorul, avrigean ca şi Gheorghe Lazăr, asociază inspirat persoanei lui Lazăr începutul Avrigului. Probabil realitatea este similară cu istoria localităţii Răşinari unde patronează emblematic figurile poetului Octavian Goga şi ale filosofului Emil Cioran. Elegant şi cucernic în exprimare, preotul Vasile Gafton subliniază relaţia indisolubilă dintre ilustrul intelectual şi locul naşterii sale. „Este momentul să spunem aici că, începutul Avrigului este Gheorghe Lazăr. Fără el nu s-ar fi auzit de Avrig. Iar, în absenţa lui, a lui Lazăr, poate, nici noi nu am fi vreodată atât de siguri de locul nostru în lume[3]”.
Forţa convingerilor personale este dublată la autor de o predicţie precisă şi clară a locului şi rolului lui Gheorghe Lazăr în spiritualitatea românească. Truditor al cuvântului şi al revelării semnificaţiei sale, Vasile Gafton subliniază într-un limbaj vizionar impactul apariţiei lui Lazăr în cultura română. „Apariţia lui Gheorghe Lazăr a fost providenţială. Nu doar pentru Avrig, ci şi pentru ţară. Lazăr este, aşadar, un moment al irumperii în planul temporal al acelei quintesenţe care mocnea în străfundurile neamului românesc, chiar aici, în miezul Ţării. Tocmai de aceea Lazăr nu trebuie uitat.
Tocmai pentru acest motiv el trebuie mereu povestit şi repovestit.”[4].
Un aspect interesant şi amplu dezbătut în carte se referă la misiunea noastră în lumea globalistă. Onest şi franc în discursul istoric, autorul subliniază că suntem responsabili de a nu ne asuma vreun titlu de glorie în rememorarea ilustrului avrigean, și de a-i evoca amintirea cu plecăciune smerită[5].
Discuţia este dezvoltată mai explicit la începutul volumului unde autorul sugerează că ar trebui să ne comportăm faţă de Gheorghe Lazăr în mod identic ca în Sfânta Sărbătoare de Paşti. „Adică cum?….va insista, poate, cineva. Adică, dacă, după atâta timp, lumina lui mai arde încă, ar trebui să venim la el şi să luăm lumină. Să ne împărtăşim din lumina lui şi s-o dăm cu bucurie şi altora. Veniţi de primiţi lumină! Este lumina care se cere ţinută aprinsă mereu. Lumina lui Lazăr al nostru, al avrigenilor” [6].
Așa cum a remarcat și autorul, Gheorghe Lazăr reprezintă paradigma copiilor de țărani ce depășesc condiția modestă a vieții sociale, care însă au convingerea că realizările lor nu sunt adresate familiei sau persoanei lor, ci vizează neamul românesc. De asemenea, protopopul Vasile Gafton face apel la metodologia istoriei mentalităților colective și a imaginarului social, evidențiindu-i generozitatea, altruismul și blândețea sufletului său nobil. Datorită perseverenței în studiul multor surse istoriografice, autorul evocă exigențele lui Gheorghe Lazăr față de comportamentul elevilor pe care îi instruiește, moralitatea impecabilă a sa și faptul că le insufla tinerilor conștiința misiunii de îndeplinit în societatea românească[7].
La finalul volumului, distinsul autor face câteva concluzii din care deducem, pe lângă calitățile sale remarcabile în domeniul istoriei și teologiei și pe acelea de literat și filosof al istoriei. „Gheorghe Lazăr, luminătorul neamului românesc, zăvorât, precum asceții de demult, în întunericul beciului de sub casa părintească. Singurele cuvinte care pot exprima atât tragismul, cât și sămânța de nădejde pe care le conține acest tablou sunt cele din Evanghelia Învierii: „Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o (In 1, 5)”[8]
Cartea, care însumează toate ingredientele unei lucrări savante, cu o perspectivă novatoare asupra lui Gheorghe Lazăr şi o bibliografie adecvată subiectului, mai cuprinde şi o Postfaţă realizată de soţia autorului, doamna profesoară, Simona Gafton, ea însăşi un profesionist dedicat vocaţiei de dascăl. Având instrumentarul psihologiei sociale, Simona Gafton investighează activitatea ilustrului avrigean pornind de la modele etice. Interesant este că în demersul său, autoarea Postfeţei subliniază că Gheorghe Lazăr a creat o şcoală de familie ce a furnizat societăţii Oameni. „Astăzi, din păcate, nici din familii (atâtea câte mai sunt, nici din şcoli, nu mai ies oameni. Ies cel mult absolvenţi. Atât. Ce ar putea să mai meargă bine în aceste condiţii?”[9].
În concluzie, volumul Gheorghe Lazăr (re) povestit reprezintă o contribuţie deosebită la cunoaşterea psiho-socială, istorică şi teologică a fondatorului învăţământului în limba română din Ţara Românească şi dovedeşte încă odată virtuţile intelectuale şi teologice ale autorului cărţii, Pr. Vasile Gafton.
Prof.dr.Din Petre
[1] Pr. Vasile Gafton, Gheorghe Lazăr, (repovestit), Editura Andreiana, Sibiu, 2023, p. 9.
[2] Pr. Emanuel Tăvală, Gheorghe Lazăr, între mit şi /sau realitate, în Vasile Gafton, op. cit, p. 9.
[3] Pr. Vasile Gafton, Gheorghe Lazăr, (repovestit), Editura Andreiana, Sibiu, 2023, p. 13.
[4] Ibidem.
[5]Ibidem, p. 36.
[6] Ibidem, p. 12.
[7] Ibidem, pp. 70-71.
