Doamna Titina Nica Țene, poet și prozator, este membru fondator al Ligii Scriitorilor Români.
Cartea doamnei Titina Nica Țene ,,Nostalgia întoarcerii” a apărut la Editura Absolut din București în 2016.
Despre poeziile doamnei Titina Nica Țene, Dumitru Velea spunea: ,,sunt senine și cu multă candoare și tristețe ascunsă”.
În acest volum avem în față versurile unei poete care și-a deschis sufletul pentru cititori. Sufletul său cald și luminos este plin de nostalgia trecerii prin viață. Apare tot mai evident sentimentul înstrăinării de satul natal care se pierde undeva în perioada copilăriei.
Privind vremurile de altădată, revede copilăria ca pe un paradis pierdut o regretă dorind ca măcar pentru o clipă să poată retrăi acele timpuri. Dar Cronos este neiertător și timpul care a trecut nu se mai întoarce: ,,Atât de multă vreme a trecut,/de când mergeam prin luncă după flori/cu alţi copii de vârsta mea/ porneam de dimineață-n zori.//Şi era soare şi frumos/iar cucul ne aștepta cântând/şi nu departe printre sălci/un râu din unde clipocind…//Desculți noi alergam prin rouă,/priveam la cer şi prindeam fluturi/şi totu-n jur era divin/că nu puteai să nu te bucuri…// Vreau să mai simt acele vremuri/când alergam printr-un zăvoi,/aş da orice să le găsesc/şi să-ntorc timpul înapoi!//Dar … unde sunt acele clipe?/Când le-am trăit oare le-am prins?//De multe ori gândesc la ele
acuma , când am părul nins…”
Liliana Boian Terziu în Cronică la „Nostalgia întoarcerii” – Titina Nica Țene, apărută pe 4 octombrie 2016, în revista ,,eCreator” remarca următoarele:
,,Un dor-fior străbate fiecare poem, fiecare vers, fiecare cuvânt învăluindu-ne gândurile și transbordându-ne în lumea mirifică a copilăriei, a satului din trecut, a sătenilor din vremuri poate apuse, a anotimpurilor cu iz de viță de vie…
O candoare a femeii-copil, a femeii-mamă, a femeii-mature care nu se regăsește decât cu greu în viața cotidiană și care simte mereu nevoia de întoarcere la nostalgia altor vremuri, ca o întoarcere la izvoarele vieții din care să soarbă cu nesaț apa renașterii.
Un suspin pentru fiecare frunză, răsărit de soare, o amintire, toamnă împănată cu castani, pentru fiecare părinte, an, om…
O ploaie de amintiri peste plopii foșnitori, peste ghioceii din crâng, peste florile din luncă, peste sălciile pletoase și peste grijile zilnice.
Un strop de veșnicie cuprins în palma generoasă a lui Dumnezeu Atotputernicul, o lacrimă strânsă în ridurile faciale, un sărut de adio pus pe marginea unui anotimp pierdut, fior de iubire și de aduceri aminte.
<>– un suflet răvășit de trecerea timpului, o jertfă adusă satului românesc o sensibilitate explozivă și un cântec fără sfârșit. ”
Remarcăm poeme precum ,,Bătrâna și cățelul” , ,,Pe aproape e Crăciunul”, ,,Murirăm lângă nemurire”, ,,Cad tristețile din mine”, ,,A venit toamna”, ,,Frântură de soare”, ,,În vrerea Lui”, ,,Crucea lui Iisus”, ,,Vremelnicie”, ,,De Paști”, ,,Nădejdea învierii”, ,,Cheia Bătrânei”, ,,Bătrâna doamnă cu sclipici”, ,,Chemarea plopilor”, ,,Îmbătrânesc părinții”, ,,Lacrimile mamei”, ,,Copilul a îmbătrânit”, ,,Izvorul din tugă”, ,,Moartea mamei”, ,,Case frumoase și triste”, ,,Marea suferință a lui Iisus”, ,,Roata vieții”, ,,Puterea toamnei” și multe altele.
Închei aceste rânduri cu remarca doamnei Raveca Vlașin, din ,,Agora Literară”, anul 2014: ,, Scrierile poetei și prozatoarei Titina Nica Țene cuceresc și captivează cititorul prin vioiciune.
Elena MANDA
