Motto:
„OMENIA este însușirea cea mai de preț a vieții. Pentru omul de temperament etic, soarta cea mai prielnică e să se poată apropia măcar la bătrânețe și să apropie și pe alții de ceea ce ase cheamă OMENIE”.
Simion Mehedinți (1868-1962),
academician, geograf, spirit filosofic
1. „POPORUL ROMÂN s-a născut aici aşa cum suntem şi azi pe pământul nostru; n-am venit de nicăieri; n-am venit peste nimeni; n-am fost altfel, nici nu ne-a creştinat altcineva, târziu, ca să ne facă să intrăm în rândul lumii civilizate a vremii. Nu ne-am făcut loc cu coatele nici în istorie, nici în geografie. N-am scos pe nimeni din casa lui, ca să intrăm noi, şi ne e martoră istoria că n-am mutat niciodată nici o piatră de hotar, mai departe decât am ştiut că este dreptul şi moştenirea noastră. Când a fost nevoie ne-am apărat, dar aceasta este cu totul altceva. SUFLETUL ROMÂNESC e paşnic şi vede în calitate de om a tuturor oamenilor din lume, semnul unei identităţi care le garantează valoarea distinctă şi unică în universul în care trăim. De aceea românul consideră drept cea mai mare virtute OMENIA”.
+ + +
2. „Te mânii pe cel care îţi face rău. Mai ales pe cel care te vorbeşte de rău. Te superi. Suferi. Suferi de o durere adâncă a sufletului, mai mare decât orice durere a trupului. Te superi îndeosebi când o face pe nedreptate. Când inventează. Mai ales când te judecă aşa, cu nedreptate, suferinţa ta atinge culmi care cheamă răzbunare. Şi când te judecă pe dreptate, te superi. Ai dori să te ierte. Nimeni nu e bucuros de greşelile pe care le-a făcut. Le-ar dori uitate. Această dorinţă e aproape întotdeauna semn de părere de rău, de căinţă”. Şi te doare profund, te arde, te mistuie când nu ţi se primeşte căinţa. Poate că de aceea „Mântuitorul ne sfătuieşte SĂ IERTĂM şi noi pe cei care ne fac nouă rău, poate că le va părea şi lor rău”.
+ + +
3. „SMERENIA e găsirea măsurii celei drepte a gândului curat şi sincer, nepărtinitor, împotriva măsurii false a orgoliului şi a slavei deşarte care ne urcă pe treapta de sus, fără s-o merităm şi ne pune în raporturi de conflict cu noi înşine şi cu aproapele. Smerenia nu este umilire şi înjosire, nu este abandonarea luptei, ci tocmai începutul luptei pentru desăvârşire, pentru demnitate, pentru omul adevărat şi înlăturarea smereniei false dornică de mărire urâtă.
Antonie Plămădeală (1926-2005),
Mitropolit al Ardealului (1982-2005), Membru de onoare al Academiei
Române, cărturar român
P.S. „Într-un orășel din Germania, un om oarecare, și-a dus hainele la spălătorie. Când hainele au fost spălate, spălătoreasa i-a cerut numai jumătate din suma care ar fi fost nevoie de a fi achitată; mult mai ieftin ca în alte locuri. Dumneata de ce lucrezi mai ieftin? a întrebat domnul. – Eu, a răspuns femeia, m-am hotărât să trăiesc o viață după Evanghelia lui Hristos, care îmi spune: „Orice lucrați, lucrați din suflet, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni” (Col. 3, 23). Eu ca Pentru Domnul am spălat aceste haine a dumitale. Mi-am făcut socotelile, și eu cred că atâta merit. Dacă făceam altfel, nu te înșelam pe dumneata, ci pe Dumnezeul meu, pe care-L iubesc și pe care nu-L pot fura”.
„O lecție bună de OMENIE pentru toată umanitatea; dacă am avea în epicentrul vieții noastre pe Dumnezeu, cu siguranță lumea ar fi alta. Să luăm aminte!” (n.a.)
Cu dragoste creștină, pentru toți compatrioții de „OMENIE”,
preot, ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul
