,,Lume mascată” / ,,Maskierte Welt” – autor medicul-scriitor Adrian Sângeorzan
Volumul ,,Lume mascată” este ultima creație literară, scrisă în perioada pandemiei de medicul Adrian Sârgeorzan și publicată în limba germană la editura Ludwigsburg „Pop Verlag”.
Poeziile din acest volum au fost traduse și în mandarină pentru Revista Taiwaneză de Literatură „Li” de către poetul taiwanez Kuei-Shien Lee, nominalizat de patru ori la Premiul Nobel pentru literatură.
Totodată, poeziile scrise în această perioadă au fost publicate, în iulie 2021, în revista columbiană „Urraka” din Cartagena și pe pagina Festivalului Internațional de Poezie, de la Medellin, unde Adrian Sângeorzan a fost poet participant. Este important de menționat că poemele sale au fost traduse în peste 11 limbi: arabă, bengali, engleză, franceză, germană, italiană, mandarină, suedeză, sinhala, uzbekă, vietnameză.
Despre medicul-scriitor Adrian Sângeorzan…
Medicul-scriitor Adrian Sângeorzan s-a născut în 1954 la Bistriţa-Năsăud. A absolvit Facultatea de Medicină a Universităţii din Cluj. Din 1990 trăieşte la New York unde profesează ca medic specialist în obstetrică şi ginecologie.
Debutează cu un grupaj de versuri în România literară în 2001. Primul său volum, Pe viu, a fost publicat în acelaşi an de Editura „Axa 2000“. A publicat poezie şi proză în reviste literare din România, Europa şi SUA. Prima sa carte de versuri în limba engleză, Over The Lifeline, Peste linia vieţii, a apărut în 2002 la Editura Spuyten Duyvil din New York, cu recomandări de Nina Cassian, Andrey Gritsman şi Andrei Codrescu.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al International Library of Poets din SUA, unde în 2003 a obţinut locul III la concursul de poezie. Poemele sale au fost selecţionate în antologiile The best poems and poets of 2002, Born in Utopia, Stranger at Home. Contemporary American Poetry with an Accent, 20 Years After the Fall, Yellow Medicine Review, etc.
Are lansări de volume, lecturi de poezie şi proză în SUA, la Cornelia Street Cafe, Bowery Poetry Club, Russian Samovar, International House, Institutul Cultural Român din New York, la colocvii şi conferinţe pe teme de literatură şi traduceri la Stevens Institute Hoboken, Redlands University, Chattanooga University, Arizona State University, National Museum of Natural History, la câteva ediții ale Festivalului Ovidiu, Zile și Nopți de Literatură.
Primele două ediţie ale cărţii Între două lumi- Povestirile unui doctor de femei au fost publicate în 2003 și 2005 la Scrisul Românesc iar treia în 2011.
Este autorul volumelor de poezii bilingve româno-engleze Tatuaje pe marmoră, 2006, Anatomia Lunii, 2010, Ținere de minte, (Editura Scrisul Românesc), precum și Geografia Lucrurilor apărut la Editura Charmides. Publică povestiri la Editura Scrisul Românesc: Bătaia pe umăr și Drumuri, iar la Editura Curtea Veche romanele: Circul din faţa casei, 2006, Vitali, 2008 (ambele apărute în două ediții), Între femei (2018) și Certificat de virginitate (2019).
Vă invităm să citiți câteva poeme în varianta bilingvă (româno-germană) din volumul ,,Lume mascată”, scris în perioada pandemiei de medicul-poet/scriitor/prozator Adrian Sângeorzan.
O gură de aer
Știam că voi mai prinde ceva mare în viața asta.
Comunismul a fost doar o epidemie lungă
Cu garduri de sârmă ghimpată
De care-am scăpat în câteva zile și câțiva morți
Dispuși să iasă din carantină cu piepturile goale.
Nopțile acelea ne feream să stăm la ferestre.
Gloanțele rătăcite ale patriei se izbeau cu capul
De pereții unei istorii obosite
Trezită din somn cu tancuri.
Trăgeam rafale unii într-alții
Dar eram fericiți pentru că trăgeam în vânt
Și știam că epidemia era pe sfârșite.
Acum stau închis în casă și mă uit pe fereastră
Să văd cine mai trece
Dacă mai coboară avioane din cer
Dacă a venit porumbelul cu poșta
Dacă în cuibul de sub streașina casei sunt ouă roșii.
Încă o săptămână, două și voi prinde curaj
Voi ieși în stradă gol pușcă
Gata să iau în piept o gură mare de aer.
Frische Luft schnappen
Ich habe gewusst, dass ich in diesem Leben noch richtig
etwas reißen werde.
Der Kommunismus war nichts als eine lange Seuche
Mit Stacheldrahtzäunen
Die wir wenigen Tagen überwanden, und nach ein paar Toten
Die sich mit bloßer Brust aus der Quarantäne gewagt hatten.
In jenen Nächten hielten wir uns von den Fenstern fern.
Die Querschläger des Vaterlandes knallten gegen
Die Wände einer müden Geschichte
Die mit Panzern aus dem Schlaf geschreckt worden war.
Trommelfeuer, alle gegen alle
Aber wir waren froh, denn wir schossen ins Blaue
Und wussten, dass die Seuche zu Ende ging.
Jetzt sitze ich eingesperrt im Haus und sehe durchs Fenster
Wer noch vorübergeht
Ob noch Flugzeuge herunterkommen
Ob die Brieftaube die Post gebracht hat
Ob in dem Nest unterm Dach rote Eier liegen.
Noch ein, zwei Wochen, dann fasse ich Mut
Und renne splitternackt auf die Straße
Einen ganz großen Happen frische Luft schnappen.
Întoarcere acasă
M-aș întoarce la voi
Cei de care am fugit mâncând pământul.
Încă îmi scrâșneșete între dinți țărâna ușoară
Pe care am ascuns-o la trecerea granițelor
Dar poate-aș fi din nou suspectat de trădare
De dorința de-a intra în partidul adorației naționale
Degeaba v-aș arăta pașaportul de cetățean loial
Dragostea mea ștampilată pe poză
Testele mele negative de amnezie
Sau c-am mușcat și eu din poezie
Tot m-ați închide într-o carantină
Să-mi fac rost singur de lumină
Până-mi voi aduce aminte
Că aș fi putut fi fericit și aici.
Aici am fost cel mai tânăr
Încurcam timpurile cu adjectivele
Fără teamă că voi rămâne corigent.
M-aș putea întoarce oriunde
Am atâtea case și atâtea uși
Dar peste 65 nu te mai vor niciunde.
Heimkehr
Gern käme ich zurück zu euch
Von denen ich weggerannt, die Beine in der Hand.
Noch knirscht zwischen meinen Zähnen die lockere Heimaterde
Die ich beim Grenzübertritt geschmuggelt habe
Auch wenn ich wieder des Hochverrats verdächtig wäre
Des Wunsches, der Partei der nationalen Eigenliebe beizutreten
Vergeblich würde ich den Pass eines loyalen Bürgers zeigen
Meine über das Passbild gestempelte Liebe
Meinen negativen Test auf Amnesie
Dass auch ich geschnuppert habe an der Poesie
Erst recht käme ich in eine Quarantäne
Auf dass ich schließlich mich bekenne
Und mir inständig ins Gedächtnis rufe
Dass ich auch hier mein Glück gefunden hätte.
Hier war ich so jung wie nie
Brachte Zeiten und Beiwörter durcheinander
Ohne Angst, ich würde sitzenbleiben.
Immer gibt es eine Wiederkehr
Ich habe ja so viele Häuser und Türen
Aber über 65 will einen keiner mehr.
Om Nou
Timp de două generații au încercat să ne modeleze
cu dalta.
A fost o dresură cumplită dar nu cunoșteam alta
Noi ne prefăceam că sărim prin cercul de foc
Ei c-ar avea un cub de zahăr în palmă
Un joc
Din care nu puteai să ieși sau s-alegi
Puteai să-njuri, să tragi o sudalmă
E-o minune c-am ieșit din circul acela întregi.
Omul Nou abia acum va fi să se nască
Îl poți vedea deja oriunde
Pășește cu capul în jos, are un cip
E veșnic pe Internet și poartă o mască.
Der Neue Mensch
Zwei Generationen lang sind sie uns mit dem Meißel
zu Leibe gerückt,
Eine grausame Dressur, doch sie haben uns nicht ganz
kleingekriegt.
Wir taten, als wollten wir durch den Feuerreif hechten
Sie hingegen, als hätten sie Leckerlis in der Hand
Als gerechten
Lohn, man hatte weder einen Ausweg noch eine Wahl
Nur Flüche, wenn man ganz außer Rand und Band.
Ein Wunder, wir überstanden die Qual.
Der Neue Mensch aber wird jetzt generiert.
Schon kann man ihn überall sehen.
Er wandelt kopfüber und hat einen Chip
Hängt dauernd im Netz und ist maskiert.
Aștept
De când am intrat în carantină
Nu m-am mai bărbierit.
După o săptămână-două arătam ca un bărbat
Abandonat de iubită
În timp ce se împreunau la marginea patului
Când el se mai credea călărețul fără cap al deșertului.
După două luni puteam să sperii cu barba și cearcănele mele
Toate păsările care se izbeau de fereastră
Crezând că dincolo de ea e aceeași persoană
Care le punea semințe în colivii
Și le învăța să aiba răbdare până le cad toate penele.
Acum stau și eu într-o colivie și aștept
Să se termine această izolare
În care toate ar fi bune
Dacă n-ar fi barba asta imensă și căruntă
Care-a crescut în jurul meu
Ca o pădure de cremene.
Ich warte
Seit ich in Quarantäne bin
Habe ich mich nicht mehr rasiert.
Nach ein zwei Wochen sah ich aus wie ein Mann
Den die Geliebte verlassen hat
Als sie sich auf der Bettkante paarten
Und er sich noch für den kopflosen Reiter der Wüste hielt.
Zwei Monate später konnte ich mit dem Bart und den Augenringen
Alle Vögel abschrecken, die gegen das Fenster flogen
In dem Glauben, dahinter sei dieselbe Person
Die ihnen Körner in die Käfige gestreut
Und ihnen beigebracht hat, sich zu gedulden, bis ihnen
alle Federn ausfallen.
Jetzt sitze auch ich in einem Käfig und warte
Dass die Isolation ein Ende nimmt
In der alles gut wäre
Gäbe es nicht diesen grauen Riesenbart
Der um mich her wuchert
Wie ein steinerner Wald.
Big Bang
Ce renașterea fantastică va aduce această molimă
După ce toți artiștii bătrâni s-au dus la farmacii
Și nu s-au mai întors niciodată.
În lumea nouă gravidele vor naște doar gemeni
Grâul va crește de la brâu în sus
Norii vor plânge cu lacrimi cât pumnul
Iar gândurile noastre vor fi îngrămădite
Într-un cip mic pe care Dumnezeu îl va pierde
La următorul big bang.
Big Bang
Was wird diese Seuche doch für eine fantastische
Wiedergeburt bringen
Nachdem alle alten Künstler zur Apotheke gegangen
Und nicht wiedergekehrt sind.
Auf unserer Welt werden die Schwangeren nur Zwillinge
gebären
Der Weizen wird wachsen bis über die Gürtellinie
Die Wolken werden faustgroße Tränen weinen
Und unsere Gedanken auf einem
Kleinen Chip gebannt werden, den Gott
Beim nächsten Big Bang verlieren wird.
