‘’Secretul geniului este transferul spiritului copilăriei în maturitate’’
( Thomas Henry Huxley)
Îndrăgita scriitoare Titina Nica Țene este binecunoscută cititorilor români din lumea întreagă în primul rând datorită cărților pentru copii, adunând în palmaresul său nu mai puțin de 16 cărți personale de autor publicate. A fost învățătoare, apoi secretară la revista TRIBUNA din Cluj Napoca, iar alături de soțul său scriitorul, jurnalistul, istoricul, filozoful și criticul literar Al Florin Țene, pune bazele Ligii Scriitorilor din România, scriind astfel o pagină extrem de importantă în istoria literaturii române contemporane.
De la prima lectură a poeziilor Titinei Nica Țene, am simțit o nostalgie aparte pentru copilărie/tinerețe/ locurile natale, o poezie care îmbină stilul narativ cu emoția pură, care mi-a plăcut și care m-a făcut curioasă să descopăr mai multe din creațiile domniei sale. Citind povestirile scrise de aceeași autoare am descoperit calitățile sale indubitabile de ‚’’povestitor’’ cu har, dar mi-am dat seama că trebuie să fie ceva mai mult decât atât, acel secret pe care îl poartă în suflet și care îi face scriitura atât de specială. Încercând să descopăr și ceea ce nu am reușit să citesc încă din opera scriitoarei, care pe bună dreptate fascinează nu doar copiii, ci pe orice cititor adult, prin stilul lejer și extrem de invitant, am citit o mulțime de cronici scrise pe marginea cărților domniei sale, însă adevărata descoperire s-a produs găsind pe internet, cartea sa de memorii ‚’’Drumul spre suflet’’ apărută la editura Semănătorul în 2014, carte pe care am citit-o dintr-o suflare. Înțelegând viața autoarei din memoriile sale, am reușit să pun cap la cap tot ce citisem până atunci și am avut revelația descoperirii plenare a autoarei și a secretului prin care reușește să combine atât de natural franchețea scrierii cu bucuria naivă, intrinsecă, țesută pe alocuri cu umbre de tristețe pe care însă o stăpânește extrem de bine nelăsând cititorul să se plictisească sau să renunțe.
Parcurgând scrierile autoarei Titina Nica Țene atât poezii cât și proză ne dăm seama că avem de-a face cu o scriitoare consacrată, cu un stil propriu, bine definit, ce deține în mod magnific și spectaculos tainele spiritului copilăriei. O scriitură luminoasă, sinceră, adevărată, caldă, curată și directă, pe înțelesul tuturor, dar care este împodobită cu sentimente brodate atent, în filigram. Observăm în scrierile sale o multitudine de caracteristici de excepție ale personalității scriitoarei: simțul justițiar, al dreptății, nevoia de corectare a istoriei, respectul pentru memoria părinților, dragostea de țară și neam, dragostea pentru familie, respectul pentru ceilalți, iubirea de oameni, generozitatea, etc
Indiferent dacă este vorba de poezii mai vechi ori mai noi sau de proze scurte scrise mai demult ori mai recent, sentimentul comun care predomină în scriitura sa este acela al întoarcerii la trăirile din copilărie, al căutării copilului interior, al purității sentimentelor și al bucuriei date de lucrurile simple. Totul are o legătură într-un fel sau altul cu nostalgia și gingășia copilariei sau a anilor tinereții, autoarea plasându-se în scrierile sale fie în calitate de copil, fie în calitate de părinte sau bunic al unui copil, fie prin simpla călătorie prin geamantanul doldora de amintiri ale tinereții.
Scriitoarea Titina Nica Țene fiind pe deplin conștientă de harul pe care l-a primit de la bunul Dumnezeu, ‚’’povestește’’ viața prin cuvinte simple, dar bine alese, cu un talent narativ înnăscut pe care îl folosește cu multă dibăcie și mare ușurință atât în proza-i savuroasă dar și în versuri pline de gingășie și tandrețe.
Versurile distinsei poete fac parte din poezia vieții, ce curge asemeni unui fluviu de la izvor și până la vărsarea în mare, scriindu-se concomitent cu evenimentele trăite, cu scurgerea timpului și cu schimbarea anotimpurilor. In versurile domniei sale vom întâlni imagini vizuale descrise cu precizie, de la ciutura fântânii până la firul ierbii, dar și alte simțuri precum mirosul florilor, auzul – cântecul pasărilor și gustul pâinii coapte. Poezia sa, nu se citește doar pentru a-i asculta melodicitatea, ea se simte, se trăiește, se descoperă, este vie și autentică, plină de sentimente, de aduceri aminte și de valori morale și creștine impregnate cu miresme nostalgice.
Familia este pentru binecunoscuta scriitoare, o comoară de mare preț, unde îi găsim pe toți membrii, împletiți într-o superbă cunună a iubirii, făcând legătura între trecut prezent și viitor. Sufletul autoarei este cuprins de dragoste pentru toți membrii familiei, fie că sunt plecați la ceruri sau se află alături în viața cotidiană, fiecare își are locul său în cununa iubirii. Dacă în unele poezii autoarea se simte încă copil, se visează cutreierând plaiurile vâlcene atât de dragi sau își amintește de părinții iubiți plecați și de vremurile de altădată, în alte poezii poeta este partener de joacă, prieten, bunic și educator care veghează asupra copiilor intrând în jocul lor, în mintea lor, în sufletul lor.
Povestirile scrise de autoare sunt amintiri din propria copilărie sau din copilăria nepoților săi, care, au și o notă hazlie, imitând limbajul copilăresc, povestind pozne și boacăne care au și o notă educativă subliniind o morală, o învățătură, un exemplu de urmat.
Analizând cu atenție vom realiza că perioada copilariei este reprezentată prin puritate, naturalețe, blândețe, gingășie, onestitate, curaj, inocență, curiozitate, inconștiență naivă și iubire necondiționată, ingrediente pe care autoarea și le-a însușit din fragedă pruncie și pe care le inserează cu succes în scrierile sale.
Scriitoarea Titina Nica Țene nu se sfiește să își deschidă sufletul în fața cititorului, arătându-și sensibilitatea, trăirile, vibrațiile sufletești și exprimând exact ce gândește, ce crede și chiar recunoscându-și greșelile inerente ale tinereții sau criticând pe alocuri pe cei care nu-și fac treaba pentru care au fost aleși. Deși abordează în scrierile sale tematici variate și este uneori tristă datorită nedreptăților pe care le observă, totuși își găsește întotdeauna motivația și optimismul în acest spirit al copilăriei pe care îl cultivă, îl îngrijește ca să rămână mereu tânăr și îl hrănește cu amintiri vesele.
Mi-a trebuit ceva timp, să o studiez cu atenție și să îmi dau seama că secretul optimismului molipsitor, al vitalității debordante și al vivacității prodigioasei scriitoare Titina Nica Țene care iată, se apropie de pragul octogenar al vieții, stă tocmai în găzduirea tainică a spiritului copilăriei în propriul suflet, acolo unde nimeni nu îl poate atinge. Bine împământenit încă de la vârste fragede, acest spirit sănătos al copilăriei fericite, necondiționat de bunuri materiale, a crescut și s-a dezvoltat odată cu scriitoarea căpătând un statut de protector.
Scriitoarea Titina Nica Țene povestește în scrierile sale autobiografice că s-a născut într-o familie numeroasă de 8 copii, fiind al 4-lea copil dar lipsurile nu i-au umbrit copilăria, din contră, i-au dezvoltat partea cognitivă, creativitatea, curiozitatea, intuiția, spiritul de observație, tenacitatea, spiritul temerar și perseverența. Copil fiind, nu se juca cu păpuși cumpărate din magazin dar își confecționa păpuși și alte jucării din coceni de porumb, din frunze, din flori, din ramuri și surcele din natură. Este fabulos să observăm că toate aceste lipsuri au dus la o mai atentă descoperire a mediului înconjurător și a naturii. Între copii s-a creat o mai bună colaborare stabilindu-se și responsabilități, formându-se spiritul de întrajutorare, de comunitate, bucuria de a dărui și a împarți cu ceilalți.
Acest spirit puternic al copilăriei fericite este benefic pentru scriitoare fiind generator de bucurie lăuntrică, de mulțumire sufletească și apreciere a vieții așa cum este ea, cu bune, cu rele. Observăm importanța iubirii în familie, aprecierea sănătății, prețuirea clipei și a vieții, respectul pentru vârstnici, speranța spre mai bine, încrederea în Dumnezeu.
Lucian Blaga spunea că ‚’’Copilăria este inimă tuturor vârstelor’’ iar spiritul nealterat al copilăriei joacă un rol de panaceu universal pe tot parcursul vieții autoarei fiind un pansament peste necazurile vieții și un leac al rănilor pe care i le-a produs inevitabil viața și sistemul comunist de tristă amintire. El este asul din mânecă, atuul câștigător care o scoate pe scriitoare din orice stare, chiar și atunci când se mai simte uneori la marginea vieții, neacceptând cu adevărat niciodată moartea și refuzând să se gândească la dispariția copilului ce sălășluiește în interiorul său.
În proza scrisă de Titina Nica Țene găsim multe pilde de urmat: modul pozitiv de gândire în situațiile cele mai grele făcând comparație cu situații și mai grave decât cea în care se afla, dezamorsarea situațiilor tensionate prin căutarea calmului și reechilibrului mental, remontarea psihică prin apelarea la sfaturile/ vorbele de duh/de învățătură pe care le-a primit pe parcursul vieții.
Omul, cât trăiește, de la naștere și până la moarte este într-o căutare necontenită a fericirii. Unii oameni nu o găsesc niciodată pentru că nu o caută unde trebuie. Alții o găsesc dar nu o știu păstra și o pierd fără să își dea seama iar cei mai norocoși o găsesc în interiorul sufletului lor și o îngrijesc cu sfințenie întreaga viață. Scriitoarea Titina Nica Țene este unul dintre oamenii fericiți care a știut să-și găsească fericirea în lucrurile simple și în gesturile mărunte.
Scriitoarea își ia energia pozitivă din comuniunea pe care o simte cu natura, bucurându-se de o rază de soare, de o boare de vânt, de un tril de păsărele, de frumusețea unei flori de o gură de aer curat la marginea pădurii sau de o plimbare în parc. Bucuria lucrurilor simple precum și iubirea necondiționată i-au adus echilibrul chiar și atunci când era urmărită și anchetată de securitate.
Chiar dacă spiritul justițiar, al dreptății, o fierbea uneori și poeta mai răbufnea nesuportând nedreptățile impuse și răutățile care i se făceau, totuși capacitatea de auto-control, de auto-critică și de auto- analiză au ajutat-o să rămână cu picioarele pe pământ chiar și în momentele cele mai grele, făcând apel la sfaturile primite, la amintirile plăcute, la acel spirit unic al copilăriei fericite pe care îl purta în suflet.
În distinsa scriitoare Titina Nica Țene întâlnim deopotrivă sufletul copilului bun, respectuos și înțelegător care își îngrijește părinții până la ultima clipă, soția atentă și mama iubitoare dar și bunica plină de înțelepciune și răbdare care se așază la nivelul nepoților pentru a-i înțelege mai bine, încercând să transmită mai departe învățăturile pe care i le-a dat viața.
La prag octogenar, plină de recunoștință pentru tot ce i-a oferit viața, scriitoarea Titina Nica Țene își urmează cu încredere și optimism calea condeiului care i-a adus atâtea bucurii și satisfacții, oferind cu generozitate cititorilor de toate vârstele, crâmpeie magice din acest spirit fericit al copilăriei de care avem atât de mare nevoie pentru a-l transmite generațiilor viitoare.
Mulți ani cu sănătate îndrăgitei scriitoare Titina Nica Țene, păstrându-și mereu intact acest spirit frumos al copilăriei!
‘’Dacă păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată!’’ – (Tom Stoppard)
Mihaela CD
Membru al Uniunii Scriitorilor din Canada -TWUC
Membru al Ligii Scriitorilor din Romania- LSR
Președinte al World Poets Association Canada -WPAC
